CE MAI FACEȚI, DOMNULE MIHAI EMINESCU?

 - Domnule Eminescu, ați revenit acasă...

- Mă simt acasă pretutindeni: în Moldova sau în Ardeal, în Țara Românească ori în Dobrogea!

- Vă place să călătoriți.

- Da. Nu aștept, ca Mohamed, să vină muntele la mine!

- Sau Marea Neagră...

- Cu Marea Neagră-i altă poveste!

- Sau poezie.

- Mda, se prea poate.

- Botoșănenii se bucură că sunteți din nou acasă, printre ei...

- Deși e aglomerație mare, nu mă deranjează deloc!

- Foarte mulți tineri și copii...

- Ce-mi amintesc de copilărie: când eram mici de tot și ne spuneau moșnegii povești. Povești sunt toate în lumea asta!

- ... Un rai de basme văd printre pleoape,

Pe câmp un văl de argintie ceață,

Sclipiri pe cer, văpaie preste ape,

Un bucium cântă tainic cu dulceață,

Sunând din ce în ce tot mai aproape...

Pe frunze-uscate și prin - naltul ierbii

Părea c-aud venind în cete cerbii.

- Dacă sunteți într-adevăr din viitor, nu vă înțeleg de ce doar vă prefaceți că trăiți!

- Ce-ați mai scris?

- Domnule, zău dacă aș mai scrie ceva: nimeni nu mai citește! Păcat, mare păcat!

- A cui e vina, Domnule Eminescu?

- Educațiunea e cultura caracterului, cultura e educațiunea minții.

         (va urma)

COSTEL ZĂGAN